luni, 10 iunie 2013

IRM-RMN

Imagistica prin rezonanta magnetica este un test care se foloseste de un camp magnetic si de pulsuri de radiofrecventa pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe si tesuturi ale corpului omenesc. In multe din cazuri, IRM ofera informatii care nu pot fi vizualizate prin radiografie, ultrasonografie sau tomografie computerizata.
In timpul IRM, regiunea corpului ce trebuie investigata, este plasata intr-un aparat special care reprezinta un magnet urias. Informatiile furnizate de IRM pot fi stocate si salvate intr-un computer. De asemenea pot fi facute poze sau filme daca situatia o cere. In anumite cazuri se poate utiliza o substanta de contrast pentru a vizualiza mai clar anumite structuri ale corpului.
IRM se efectueaza pentru diagnosticarea anumitor afectiuni ca tumori, sangerare, leziuni, afectari vasculare sau infectii. Prin folosirea unei substante de contrast in timpul IRM, se pot vizualiza clar anumite tesuturi. O IRM este indicata pentru:
regiunea cefalica - IRM poate detecta tumoti, sangerari la nivel cerebral, leziuni nervoase si alte afectiuni, ca si cele cauzate de accident vascular cerebrall; IRM poate de asemenea detecta afectiuni ale nervului optic si globului ocular, ale urechilor si nervului auditiv
- regiunea toracica - IRM poate vizualiza cordul, valvele cardiace si vasele coronare; poate stabili daca plamanii sau inima sunt afectate; de asemenea poate fi folosita pentru diagnosticarea cancerului de san sau pulmonar
- vasele sanguine - IRM poate fi folosita pentru vizualizarea vaselor de sange si a circulatiei sangelui prin vase, in acest caz purtand numele de angiografie prin rezonanta magnetica; poate depista afectiuni ale venelor sau arterelor, ca anevrisme vasculare, un cheag la nivel vascular sau ruptura partiala a peretelui vascular (disectie); uneori se foloseste substanta de contrast pentru vizualizarea mai clara a vaselor sanguine
- regiune abdominala si pelvina - IRM poate depista diferite afectari ale organelor abdominale ca ficat, vezica biliara si vezica urinara; se foloseste pentru depistarea tumorilor, sangerarilor, infectiilor si diferitelor obstacole; la femei poate vizualiza uterul si ovarele; la barbati se poate vizualiza prostata
- oasele si articulatiile - IRM poate evidentia afectari ale sistemului osos sau articular, ca artrite, afectari ale articulatiei temporomandibulare, probleme ale maduvei osoase, tumori osoase, afectari ale cartilajului, rupturi de ligamente sau tendoane sau infectii; IRM poate afirma cu precizie daca un os este rupt sau nu, atunci cand radiografia este neclara; IRM se foloseste cel mai frecvent pentru depistarea afectiunilor osoase sau articulare
- coloana vertebrala - IMR poate vizualiza discurile si nervii coloanei vertebrale, putand diagnostica afectiuni ca stenoza de canal vertebral , hernie de disc sau tumori de coloana vertebrala.
IRM se efectueaza de regula de catre medicul specialist in rezonanta magnetica; pozele vor fi interpretate de catre un medic radiolog; de asemenea, alti medici sunt capabili sa interpreteze o IRM.

Pacientul va scoate toate obiectele de metal (ca dispozitive pentru auz, placi dentare, orice tip de bijuterii, ceasul si agrafe de par) de pe corp deoarece exista riscul ca aceste obiecte sa fie atrase de catre magnetul folosit pentru efectuarea testului; in cazul in care pacientul a suferit un accident sau daca lucreaza cu metale, exista posibilitatea ca acesta sa prezinte fragmente de metal la nivelul regiunii cefalice, in ochi, pe piele sau coloana vertebrala; de aceea se recomanda efectuarea unei radiografii inainte de efectuarea IRM pentru a stabili daca testul se poate efectua.

Pacientul va trebui sa se dezbrace complet in functie de aria pe care se efectueaza (in anumite cazuri pacientii pot pastra o parte din haine, daca nu incomodeaza). Pacientul va folosi un halat pe toata perioada efectuarii testului. In cazul in care se permite pastrarea unor haine, pacientul va trebui sa goleasca buzunarele de orice monede sau carduri (exemplu carti de credit sau carduri ATM), cu benzi magnetice inscriptionate deoarece prin IRM se pot demagnetiza. In timpul testului pacientul se va intinde pe spate pe masa dispozitivului, care reprezinta scanner-ul aparatului. Capul, toracele si membrele pot fi fixate cu niste curele pentru a mentine pacientul nemiscat. Masa va aluneca in interiorul unui dispozitiv care contine magnetul. Un dispozitiv in forma de colac poate fi plasat peste sau in jurul regiunii care urmeaza sa fie scanata. Unele tipuri de IRM (numite IRM deschise) sunt construite asfel incat magnetul nu inconjoara corpul in intregime.

Unii pacienti devin agitati (claustrofobicii) in interiorul magnetului IRM. Daca pacientul nu poate mentine pozitia nemiscata i se va administra un medicament sedativ pentru relaxare. Dispozitivele cu sistem deschis pot fi utile in cazul pacientilor claustrofobici.
In interiorul scannerului, pacientul va auzi un ventilator si va simti aerul miscandu-se. De asemenea, se mai pot auzi diverse zgomote care sunt rezultatul scanarii.

Unele aparate prezinta casti sau dopuri pentru urechi pentru a reduce din zgomot. Este foarte important ca pacientul sa nu se miste in timpul scanarii. De asemenea pacientul va fi rugat sa isi tina respiratia pentru scurte perioade de timp. In timpul efectuarii testului, pacientul va fi inchis in camera de scanat, insa medicul specialist va supraveghea pacientul prin intermediul unei ferestre transparente. 

Pacientul va putea comunica printr-un microfon. 
In cazul in care este necesara utilizarea unei substante de contrast, aceasta va fi administrata la nivelul venelor periferice ale bratului pacientului. Substanta de contrast va fi administrata in 1 pana la 2 minute. Apoi se pot efectua o serie de clisee. Un IRM dureaza de obicei 30 pana la 60 minute, dar se poate prelungi pana la doua ore.

Ce simte pacientul? 
Campul magnetic sau undele de radiofrecventa folosite de dispozitiv nu produce durere. Masa pe care se intinde pacientul poate fi tare, iar camera poate fi rece. Pacientul poate fi speriat sau iritat daca trebuie sa mentina pozitia nemiscata. In cazul in care se foloseste substanta de contrast, poate aparea senzatie de raceala sau caldura in timpul introducerii substantei la nivel venos.

In cazuri rare, poate aparea:
- furnicaturi la nivelul cavitatii bucale in cazul in care pacientul prezinta dentitie de metal
- incalzirea zonei care se examineaza; acest lucru este normal; medicul specialist trebuie informat daca apare senzatie de greata, voma, cefalee, ameteala, durere sau dificultati de respiratie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu